Iată un termen mult vehiculat în site-urile de educație. Dar ce presupun aceste strategii?
Am căutat și din multele informații am extras ce mi s-a părut mie că se potrivește disciplinelor din categoria științe. Dar mai întâi cum sunt definite aceste strategii?
Metacognitia este legată de propriile procese cognitive (propriile simțuri: văz, auz, etc) iar strategiile presupun tehnici pentru a percepe realitatea prin aceste simțuri- experiențe proprii, gânduri și simțiri.
Strategiile se pot stabili prin întrebări, astfel:
- pentru focusare: Care este problema ce trebuie rezolvată? Care este sarcina de îndeplinit?
- pentru a aduna informații: Ce știm? Ce ar trebui să știm?Ce-i similar și ce-i diferit?
- pentru cercetare: Ce soluții posibile sunt pentru rezolvarea problemei?
- pentru planificare și acțiune: Care este prima etapă, dar a doua…?
- pentru evaluare: Care este cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemei?
- pentru reflexie: A funcționat soluția identificată?
Aceste etape de aflare a metacogniției este eficientă în lucrul pe proiect, pentru referate științifice la diferite concursuri și simpozioane. Am găsit aceste informații într-un articol pe site-ul Edutopia.ro.
Dar multe din întrebările menționate mai sus sunt întrebări pe care și le pun elevii atunci când primesc o temă de lucru.
La clasă profesorul este cel care coordonează acest proces de cogniție și metacogniție astfel încât învățarea să fie cât mai ușoară și dacă se poate accesibilă și plăcută, prin diferite informații interesante, povesti/întâmplări personale sau nu, astfel încât informația să fie atractivă.
Așa cum am mai spus în alte mesaje ale mele, îmi place să presar în lecțiile mele diferite întâmplări legate de subiectul lecției. Iată o întâmplare din facultate de la orele de laborator la chimie organică:
La chimie organică, la facultate a trebuit să iau cu pipeta acid acetic glacial… și…. bineînțeles că nu am ascultat să nu folosesc gura pentru a trage din pipetă! M-am aplecat peste borcanul din nișa laboratorului și am inspirat vaporii de acid acetic. Așa am aflat pe propria piele de ce i se spune “glacial”… mi-au înghețat sinusurile. Îi întreb cum se simt când inspiră otetul și își dau seama cât de cât cum a fost și pentru mine. Tot legat de acid acetic, le povestesc despre doamnele de altădată, cele care purtau corset și leșinau pentru că nu mai aveau aer…. ca să își revină li se ținea o sticluță cu oțet la nas.
Aceste mici povești “picante” le atrag atenția asupra acizilor în general și în mod special asupra temei lecției.